Alegerea tipului de stup este una dintre primele decizii pe care un apicultor trebuie să le ia. În România există câteva modele consacrate, fiecare cu avantajele sale specifice în funcție de climă, flora locală și scopul urmărit — producție de miere, înmulțire sau polenizare.

1. Stupul Dadant-Blatt

Stupul Dadant (în România adesea denumit Dadant-Blatt după adaptările europene) este cel mai răspândit model în stupinele comerciale. Corpul de bază are 10 rame cu dimensiunile 435 × 300 mm și un volum de cuib suficient pentru familii puternice.

Avantajul principal al acestui stup este spațiul generos al cuibului, ceea ce reduce tendința de roire în perioadele de cules intens. Magazinul de producție cu rame de 435 × 145 mm se adaugă deasupra corpului atunci când cuibul este plin, facilitând separarea clară a mielului de cuib de cel de producție.

  • Dimensiuni rame cuib: 435 × 300 mm
  • Număr rame cuib: 10
  • Producție medie: 25–45 kg miere/familie/an în condiții favorabile
  • Potrivit pentru: stupi cu familii puternice, zone cu cules intens de salcâm sau rapiță
Apicultor cu echipament de protecție lângă stup Dadant
Apicultor verificând ramele unui stup Dadant. Sursă: Wikimedia Commons / CC BY

2. Stupul Langstroth

Inventat de reverend Lorenzo Langstroth în SUA (1851), acest stup este standardul mondial. În România a câștigat popularitate în ultimele două decenii datorită compatibilității cu echipamentele de extractie importate și a literaturii tehnice disponibile în mai multe limbi.

Ramele Langstroth (448 × 232 mm pentru corpul plin sau 448 × 145 mm pentru semistup) sunt interschimbabile între corpuri, ceea ce simplifică mult managementul stupinei. Corpurile se pot stivui la infinit, iar apicultorul poate adapta volumul coloniei în funcție de sezon.

  • Dimensiuni rame corp plin: 448 × 232 mm
  • Flexibilitate: corpuri multiple, stivuire verticală
  • Răspândit în: SUA, Australia, America de Sud, adoptat în creștere în România
  • Avantaj: echipamente standardizate la nivel internațional

3. Stupul sistematic românesc (SR)

Dezvoltat în cadrul institutelor de cercetare apicole din România în perioada anilor '60–'70, stupul sistematic românesc a fost conceput pentru condițiile climatice și flora locală. Ramele cu dimensiunile 435 × 230 mm au un volum de cuib mai mic decât Dadant, potrivit pentru familii de talie medie și zone cu culesuri eșalonate.

Mulți apicultori tradiționali din Oltenia, Moldova și Transilvania continuă să folosească exclusiv stupul sistematic românesc, apreciind rezistența sa la variațiile de temperatură și ușurința cu care ramele pot fi procurate local.

„Stupul nostru sistematic rezistă iernilor grele din Subcarpați fără pierderi semnificative de familie, ceva ce cu alte modele am întâmpinat dificultăți." — apicultor din Vâlcea, 28 de ani experiență

4. Stupul orizontal (culcuș)

Stupul orizontal, cunoscut și sub numele de „culcuș" sau „leagăn", este o alternativă pentru apicultorii cu mobilitate redusă sau cei care preferă să nu ridice greutăți. Toate ramele — de obicei 20–24 — se află pe un singur nivel, cuibul extinzându-se lateral în loc de vertical.

Dezavantajul principal este greutatea totală a stupului complet și dificultatea de transport în stupăritul pastoral. Cu toate acestea, pentru o stupină sedentară, oferă avantaje ergonomice clare.

Cum să alegeți tipul de stup

Decizia depinde de mai mulți factori:

  1. Scopul activității: producție comercială (Dadant sau Langstroth), apicultură hobby (sistematic românesc sau orizontal)
  2. Zona geografică: câmpie cu cules intens (Dadant cu magazin), deal sau munte cu culesuri fragmentate (sistematic)
  3. Compatibilitatea cu echipamentele: extractoarele, ramele cerate și magazinele sunt specifice fiecărui tip
  4. Rețeaua locală de apicultori: tipul dominant în zona dumneavoastră determină disponibilitatea pieselor de schimb

Indiferent de model, materialul din care este construit stupul — lemn de brad, pin sau plop stratificat — influențează durabilitatea și izolarea termică. Stupii din plop sau tei sunt ușori dar necesită vopsire anuală; cei din brad sunt mai grei dar rezistenți 15–20 de ani fără tratamente speciale.

Surse suplimentare: Asociația Crescătorilor de Albine din România (ACA), FAO — Apiculture resources.